Dacă nu ai trăit complet izolat, este imposibil să nu fi observat ascensiunea AI-ului în aproape toate domeniile – de la medicină până la industriile creative.
Actualizările recente ale lui ChatGPT – în special capacitățile de generare de imagini – au zguduit lumea marketingului și brandingului. Unii spun că AI-ul nivelează terenul de joc, iar ”elitele” creative trebuie acum să concureze cu bugete din ce în ce mai mici. Unii merg și mai departe și spun că AI-ul va putea înlocui complet creativitatea umană.
Adevărul este că nu știm. Nu putem anticipa cum va evolua totul. Umanitatea nu s-a mai confruntat niciodată cu așa ceva. Trăim vremuri unice in istorie!
În mii de ani de evoluție, ultimi 100, mai ales ultimii 50… ce mai…ultimii 10! – au fost complet spectaculoși din punct de vedere tehnologic.
Creierul nostru este, anatomic vorbind, același cu cel al strămoșilor noștri de acum 2000 de ani (dacă nu chiar mult mai mult), dar uneltele, cultura și ritmul schimbării ne-au depășit. Și totul accelerează. Mulți simțim că nu mai putem ține pasul.
Cum ne găsim locul, sensul, speranța… în acest peisaj haotic, incert, marcat de instabilitate economică, războaie, schimbări climatice și tensiuni sociale?
Personal, îmi place să mă uit în trecut… la povești. Pentru că poveștile ne-au ajutat întotdeauna să înțelegem lumea – și cred și sper că încă mai pot face asta.
Acum că se apropie sărbătorea de Paște, m-am gândit tocmai la asta: la povești. Și la cum poveștile modelează imaginația colectivă, credințele și cultura noastră – de azi și de mâine.
Spoiler – urmează o parte de narațiune istorico-culturală – îndurați cu mine!
Numele „Easter” în limba engleză a fost îndelung dezbătut de către lingviști și istorici. Există și două teorii legate de zeițe antice asociate cu primăvara, fertilitatea și renașterea vieții.
O teorie leagă numele Easter de Ishtar, zeița babiloniană a fertilității, războiului și iubirii. Ea era asociată cu ciclurile solare și cu renașterea. Argumentul se bazează pe asemănări fonetice și simbolice – precum ouăle, fertilitatea (ca simbol) – însă nu există o legătură etimologică solidăîntre Ishtar și Easter.
„Easter nu este altceva decât Astarte, unul dintre titlurile lui Beltis, regina cerului, al cărei nume… era Ishtar.” – Alexander Hislop, The Two Babylons (1853) – un preot scoțian cunoscut pentru criticile aduse Bisericii Catolice, dar care era pasionat de istorie. În mare parte, teoriile sale sunt astăzi respinse de cercetători, dar cumva acceptate în cultura ”pop”.
A doua teorie, mai susținută lingvistic, afirmă că numele Easter provine de la zeița anglo-saxonă Ēostre, sau Ostara în tradiția germanică.
Potrivit călugărului creștin Beda Venerabilul, numele sărbătorii a fost preluat de la festivalul păgân ce se ținea în onoarea zeiței Ēostre, în luna „Ēosturmōnaþ” (Aprilie), dedicat reînnoirii naturii. (Beda, “Socotirea timpului” (De Temporum Ratione), c. 725 AD.)
Majoritatea celorlalte limbi europene folosesc denumiri derivate din cuvântul ebraic Pesach (Paște evreiesc): Pasqua (italiană), Paskha (greacă), Paște (română) – creștinismul timpuriu a apărut din tradiția iudaică și se spunea că învierea lui Hristos are loc în preajma Pesach. (Oxford English Dictionary; Catholic Encyclopedia, 1909; Pelikan, 1971.)
Dar cum râmâne cu Iepurașul?
În Germania secolului XIX a apărut o poveste conform căreia zeița Ēostre a transformat o pasăre într-un iepure, care apoi a ouat ouă colorate – cel mai probabil o invenție modernă și nu un mit antic.
Tradiția Iepurașului de Paște a început, de fapt, mai devreme – în secolul XVII – în Germania, unde copiii credeau într-un iepure numit Osterhase care aducea ouă.
Imigranții germani au dus această tradiție în America, unde a devenit simbolul comercial de astăzi.
Și, așa cum ciocolata a fost modelată în formă de inimă pentru Ziua Îndrăgostiților (vezi articolul Branduri, Sărbători și Comportamentul Uman Colectiv – link ), ouăle și iepurașii de ciocolată au devenit parte importantă a Paștelui.
Împreună, aceste simboluri și povești au dat naștere unui nou val de tradiții comerciale care s-au așezate peste cele vechi.
Paștele nu este doar o sărbătoare – este un mozaic de fire culturale împletite într-o poveste celebrată de milioane de oameni. Rădăcini păgâne, teologie creștină, obiceiuri moderne și tendințe comerciale – toate amestecate. Iar acest lucru este profund uman.
Povestea s-a îmbogățit cu timpul. Pentru că suntem ființe sociale. Avem nevoie de sens. Ne place să împărtășim tradiții, simboluri, emoții.
Și tocmai de aceea cred că AI-ul nu va distruge nevoia noastră de conexiune (o altă teorie sumbră ce se vehiculează).
Indiferent cât de avansat va deveni, indiferent cât de rapid va evolua, AI-ul nu va putea înlocui singurul lucru care ne-a ținut împreună de milenii: poveștile noastre și nevoia profundă de a le împărtăși și de a le celebra.
PS:
Și nu pot să nu mă gândesc și la povestea lui Horus, zeul-soare din mitologia egipteană, o altă dimensiune a felului în care oamenii, de mii de ani, au spus aceleași povești în forme diferite – Horus, fiul zeiței Isis și al lui Osiris, simboliza lumina, renașterea, vindecarea și ordinea cosmică. Născut după moartea tatălui său, el întruchipa revenirea luminii după întuneric (solstițiul de iarnă) – (lumina este de asemenea o temă în sărbătoarea Paștelui).
Mulți au observat asemănări simbolice între mitul lui Horus și cel al lui Iisus: o naștere „miraculoasă”, o luptă împotriva răului, o victorie asupra morții. Nu este vorba de identitate, ci de arhetipuri comune, de nevoia profund umană de a înțelege viața prin narațiuni ciclice, care oferă speranță, direcție și sens.
PPS:
Și indiferent de modul în care evoluează, AI nu va reuși să creeze povești autentice pentru că îi lipsesc sentimentele umane autentice.
Brandurile sunt în cele din urmă doar povești complexe… o ficțiune colectivă despre care suntem cu toții de acord (după Yuval Noah Harari).
Autor: Ana Armeanu, Aprilie 2025
Resurse: